Războiul de ţesut era fabrica de textile a ţăranului, pentru că unealta și priceperea nevestelor îi îmbrăcau pe toţi ai casei, ba umpleau și lăzile de zestre, iar lepedeele, pledurile și ștergarele, tot ce era postav, pânză sau ţesătură de lână ieșea de la război.
Pentru asta iţele se-ncărcau cu fire bine așezate iar mâinile umblau harnice cu suveica și brâgla, în timp ce picioarele nu osteneau să calce iepele, cele patru pedale ale războiului. Dar pentru toate astea, mâinile mai aveau de lucru destul cu fusul și furca de tors.
La Rupea, podoabele din casă, altele decât cele ţesute erau obiectele de ceramică sau icoane de sticlă, pentru că blidarele, lingurile și altele din lemn erau socotite lucruri de ajutor în casă și gospodărie. Cu toate astea, e mult meșteșug în felul cum erau alcătuite.
Costumul de sărbătoare al săsoaicelor era plin de dovezi de meșteșug și bunăstare, de la pânza fină de bumbac ţesută cu model alb pe fond alb ca o dantelă, la podoabele de pe toca de catifea ce acoperea capul sau centura de metal cu ferecături cizelate fin.