Se vorbește des despre faptul că locuitorii acestui ţinut sunt mândri de portul și obiceiurile lor. Așa e, dar mai e ceva. Ei își preţuiesc obiceiurile și se bucură să-și poarte straiele de sărbătoare, iar toate astea sunt păstrate cu grijă.

Vecinătăţile au fost tipare în care oamenii locului au pus satul ca să-l gospodărească mai bine, un soi de administraţie proprie împărţită pe pâlcuri de case, iar nevoile comune erau trecute împreună căci vecinătatea lucra pentru toţi.

Conducerea revenea unui comitet de trei membri, patronat de un tată de vecini. El judeca supărările și gâlcevile dintre săteni și propunea formule de împăcare ce erau respectate. În timp, vecinătăţile s-au transformat în adevărate case sătești de ajutor reciproc. Un casier colecta cotizaţii, iar comitetul acorda împrumuturi.

Organizarea era riguroasă și copia harta satului. Chiar și la foșnic, cum era numită în unele locuri Întâlnirea Vecinătăţilor din noaptea de anul nou, mesenii respectau ordinea caselor și se așezau vecin lângă vecin de parcă ar fi așternut la masă uliţa și gospodăriile înșirate pe ea. După 1859 românii din Imperiul Austro Ungar au mutat întâlnirea din decembrie în ianuarie ca să poată sărbători și ei Unirea Principatelor Române.

Jurământul Suratelor și al Fârtaţilor e învăţat și azi de copiii, iar după ce știu vorbele, le rostesc în ziua sorocită. Aceeași, de multe generaţii. Astfel copiii primesc o identitate comună ca recunoaștere a maturizării lor și a faptului că aparţin satului. Așa ei nu mai sunt doar Ioana, Vasile, Gheorghe, Măria ori Ion al lui Cutare, ei sunt fârtaţii și suratele satului. Așa învaţă că e bine, ca peste ce ţi-a dat Dumnezeu ca neamuri de sânge, să ai sprijin și de la prietenii vechi cu care te-ai prins prima dată-n horă, jucându- te.

Ziua legământului e aleasă ca să fie un început, după înţelesuri lumești, dar să fie binecuvântată și de cer. E 9 Martie, iar biserica sfinţește ziua cu praznicul celor 40 de Mucenici, iar sătenii au credinţa că acum se deschid porţile cerului.

Tot acum încep Moșii de primăvară și e o zi a prefacerilor de care oamenii își leagă speranţe. Vecinătăţi, Surate și Fârtaţi… și mai sunt și altele, dar poate sunt de ajuns să înţelegi de ce nu sunt uitate jocurile și cântecele, de ce la nuntă toate se petrec ca ntr-un basm cu „ a fost odată…”, iar lumea satelor e, încă, mai bogată.

VEZI ȘI:

Portul specific zonei Rupea

Obiceiuri de nuntă în zona Rupea

Meşteşuguri specifice